Dacă citim pasajul din Ioan 20:24-31 suntem tentaţi să credem că Toma este cel mai necredincios om. Dar el nu a făcut altceva decât a încercat să verifice că cele relatate nu sunt zvonuri, ci realitate.
Când Domnul Isus S-a arătat celorlalţi ucenici (Matei 28:16-17 şi Luca 24:37-44), unii dintre ei s-au îndoit chiar de ceea ce vedeau, chiar dacă au fost informaţi în prealabil de cele două femei sosite, în grabă, de la mormânt.
Dar, dacă "am privi într-o oglindă" spre noi inşine, de câte ori Dumnezeu ne-a scos cu mâna Lui din pericole, sau de câte ori a trecut nenorocirea pe lângă noi, fără să ne atingă, iar noi punem la îndoială existenţa Sa, zicând: "Doamne, dacă chiar exişti fă cutare lucru, scapa-mă şi de data aceasta", ca şi când Dumnezeu nu ar şti ce are de făcut. Dacă ni se pare că Dumnezeu nu ne ascultă, înseamnă că are pregătit ceva mai bun pentru noi. Faptul că nimic rău nu se atinge de noi sau că suntem sănătoşi nu este o întâmplare, ci este dragostea lui Dumnezeu faţă de noi. Dacă trecem prin încercări (boli, probleme, etc) să aşteptăm intervenţia Sa; El ne supraveghează permanent şi nu ne va lăsa mai mult decât putem suporta.
Deci cine este cel mai necredincios? (nu răspunde cu voce tare)
Deci haideţi să-i mulţumim Domnului Isus pentru că S-a jertfit şi a înviat pentru noi. Să-i mulţumim pentru clipele de fericire, de bunăstare, dar şi pentru clipele de necaz. Nimic nu este la voia întâmplării.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu